sâmbătă, 18 decembrie 2010

MAGAZINELE MORȚII

Fenomenul consumului de droguri, dezaprobat, respins şi condamnat în mod unanim, continuă să se desfăşoare, să se dezvolte şi chiar să dobândească premise legale odată cu camuflarea conferită de aparenţa înşelătoare a noţiunii de substanţe etnobotanice.
Reportajul-documentar demască această disimulare cu caracter eufemistic, dezvăluind consecinţele nefaste ale dependenţei faţă de drogurile etnobotanice, modificările stării de conştiinţă, precum şi resursele sociale, psiho-socio-pedagogice şi spiritual-pastorale aflate în slujba combaterii acestui flagel.


Semne, TVR 1, 18.12.2010, ora 8.00
Magazinele morții

Invitaţi: dr. Lucian Vasilescu, medic psihiatru, Spitalul Clinic de Psihiatrie Alexandru Obregia, pr. conf. univ. dr. Constantin Necula, Facultatea de Teologie Ortodoxă Sibiu, Bogdan Mateciuc, director executiv "Alianţa Familiilor", Iulian Capsali, secretar general "Forul Ortodox Român".
Realizator: Rafael Udrişte
Producător: Dan Micu

Emisiunea se poate decărca la rezoluție mpeg2 (800 Mb) sau la rezoluție wmv (80 Mb).

luni, 13 decembrie 2010

CNA: UNA CALDĂ, ALTA RECE...

Decizia nr. 1189 din 09.12.2010




Întrunit în şedinţă publică în ziua de 9 decembrie 2010, Consiliul Naţional al Audiovizualului a analizat raportul întocmit de Direcţia monitorizare, în baza reclamaţiei înregistrate la CNA cu nr. 15530/29.11.2010 privind emisiunea „Profesioniştii”, difuzată în data de 13 noiembrie 2010, începând cu ora 22.45, de postul de televiziune TVR 1.
Postul TVR 1 aparţine SOCIETĂŢII ROMÂNE DE TELEVIZIUNE (licenţa audiovizuală nr. TV 340/03.11.2005 şi Decizia de autorizare nr. 1268.0/15.03.2007).
În urma analizării raportului de monitorizare şi a vizionării înregistrării emisiunii respective, membrii Consiliului au constatat că radiodifuzorul SOCIETATEA ROMÂNĂ DE TELEVIZIUNE a încălcat dispoziţiile art. 71 alin. (1) lit. a) din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, cu modificările şi completările ulterioare.

Potrivit dispoziţiilor invocate:

“ART. 71
(1) În programele de ştiri şi dezbateri informarea în probleme de interes public, de natură politică, economică, socială şi culturală, trebuie să respecte următoarele principii:
a) asigurarea imparţialităţii, echilibrului şi favorizarea liberei formări a opiniilor, prin prezentarea principalelor puncte de vedere aflate în opoziţie, în perioada în care problemele sunt în dezbatere publică;” În fapt, postul public de televiziune TVR1 a difuzat în data de 13.11.2010, începând de la ora 22.45, emisiunea „Profesioniştii”, realizată şi prezentată de Eugenia Vodă. Invitat în emisiune a fost jurnalistul Ion Cristoiu, care a făcut o serie de afirmaţii la adresa lui Corneliu Zelea Codreanu.

Redăm din raportul de monitorizare:
Ion Cristoiu: (...) Sunt proiecte. Am vrut să fac o carte despre Corneliu Zelea Codreanu. Am început-o, am muncit vreo doi ani, am lăsat-o pe la jumătate.
Eugenia Vodă: A, da? Să rămânem puţin aici, Corneliu Zelea Codreanu. Ai abandonat cartea, de ce?
Ion Cristoiu: Mi-am dat seama că nu voi termina niciodată documentarea pentru cartea asta. Corneliu Zelea Codreanu a fost condamnat pe baza Codului Penal al lui Carol al II-lea. Pentru asta, om serios ce eram, m-am dus să citesc Codul Penal al lui Carol al II-lea, de acolo m-am dus la Carol al II-lea, de la Carol al II-lea m-am dus la istoria României, de la istoria României la istoria universală, nu mai termin niciodată. Am această...
Eugenia Vodă: Păcat.
Ion Cristoiu: Mă documentez atât de serios, încât am de scris un articol.
Eugenia Vodă: Bun, dar după doi ani de lucrat cu această substanţă chimică, privită de multă lume ca o substanţă explozivă, Corneliu Zelea Codreanu, doi ani ai citit despre?
Ion Cristoiu: Da.
Eugenia Vodă: Îl vezi ca pe un personaj interesant, ca pe-un personaj pozitiv, mai mult negativ, malefic, benefic?
Ion Cristoiu: Eu îl văd ca pe-un personaj tragic şi cred că este o greşală. Toţi cei care-l judecă pe Corneliu Zelea Codreanu după formula: ce-ar fi fost dacă? Corneliu Zelea Codreanu nu a fost niciodată la putere.
Eugenia Vodă: Deci, după tine era un om de bună-credinţă?
Ion Cristoiu: Da.
Eugenia Vodă: Sau era un fanatic?
Ion Cristoiu: Nu, era un om de bună-credinţă. În dosarele de la Siguranţă, 24 le-am citit şi le-am şi tras la xerox, nu există nici o notă în legătură cu corupţia lui şi ăia căutau. Deci, nu există nimic, nimic, nimic din ceea ce ar putea să, să arate că a fost corupt sau că a fost tentat şi în al doilea rând a fost singurul politician român care n-a fost manevrat de Carol al II-lea, deoarece nu voia puterea. Carol al II-lea i-a manevrat pe toţi, inclusiv lideri ţărănişti, liberali.
Eugenia Vodă: Dar ce voia de fapt el?
Ion Cristoiu: Cred că se temea să ia puterea, ca să spun eu ca, adică îmi dau eu seama că, chiar şi atunci când în 37 putea s-o ia, n-a vrut. Cred că prefera puterea pe care i-o dădea făgăduiala că va face mare lucru, s-a temut. Probabil că avea intuiţia aceasta că ajungând la putere ar fi dezamăgit şi ar fi compromis tot ce afirma el.
......
Eugenia Vodă: Deci, citind despre Zelea Codreanu concluzia ta e că?
Ion Cristoiu: Că el a fost doar o necesitate într-o lume interbelică în care politicianismul ajunsese să dezguste pe tineri. Succesul lui uriaş la tineri.
Eugenia Vodă: Şi la tineri de calitate. Asta-i foarte uşor.
Ion Cristoiu: Au fost mari intelectuali. Păi da, de ce erau seduşi acei mari intelectuali? Pentru că venea un om într-o lume în care toţi liderii politici erau învârtiţi pe degete de Carol al II-lea, erau în stare de orice compromis pentru a ajunge la putere. Da? Şi a venit un om care a zis: mă interesează onoarea.

Analizând conţinutul emisiunii, în speţă, punctul de vedere şi caracterizarea făcută de domnul Ion Cristoiu lui Corneliu Zelea Codreanu, precum şi modul în care s-a desfăşurat discuţia dintre invitat şi realizatoare, membrii Consiliului au apreciat că ediţia din data de 13 noiembrie 2010 a emisiunii “Profesioniştii” a fost difuzată cu încălcarea dispoziţiilor legale privind asigurarea echilibrului şi imparţialităţii informaţiilor şi favorizarea liberei formări a opiniilor.
Membrii Consiliului au apreciat că abordarea subiectului privitor la fostul lider al extremei-drepte naționalist creștine din România interbelică, al partidului Garda de Fier sau al Legiunii Arhanghelul Mihail (Mișcarea Legionară), personaj acuzat de implicarea în asasinate şi manifestări antisemite, impunea respectarea principiului echilibrului informaţiei prin prezentarea unei pluralităţi de opinii.
Astfel, având în vedere faptul că în emisiune a fost atins un subiect controversat („o substanţă explozivă”, după cum îl caracterizează realizatoarea), membrii Consiliului au considerat că, în cadrul acesteia era necesar ca, alături de opinia laudativă a invitatului despre Corneliu Zelea Codreanu, să fie prezentat şi un alt punct de vedere aflat în opoziţie, astfel încât publicul telespectator să-şi poată forma în mod liber o opinie, având la dispoziţie o pluralitate de opinii, pro şi contra.
Consiliul a mai apreciat că nici atitudinea realizatoarei nu a fost de natură să aducă echilibru şi imparţialitate informaţiei puse la dispoziţia publicului, situaţie în care, în faţa unei opinii singulare, monocolore, percepţia publicului cu privire la faptele prezentate a fost afectată, influenţată.

Redăm spre exemplificare din raportul de monitorizare:
Eugenia Vodă: Te-am întrebat: Zelea era un fanatic sau nu? Ai fi scris biografia unui fanatic, sau nu?
Ion Cristoiu: Dar, nu era un fanatic al ideilor legionare, iar o greşală. Era un fanatic al ideii de onoare, de demnitate, era un fanatic al altor idei. Cred că era un personaj mai aparte, poate mai romantic din acest punct de vedere.
Eugenia Vodă: Te-ai îndrăgostit de Zelea Codreanu, ţi-a căzut cu tronc citind?
Ion Cristoiu: Da, pentru că nu am găsit nimic din ce fac politicienii de-acum şi politicienii interbelici: n-a făcut compromisuri, n-a fost corupt. Una este faza Horia Sima, nici nu mă interesează, adică acolo chiar că au fost catastrofali, chiar au fost criminali. Deocamdată vorbim de un personaj care n-a ajuns la putere. De asemenea, având în vedere faptul că invitatul l-a prezentat pe Corneliu Zelea Codreanu într-o lumină pozitivă, favorabilă, caracterizându-l ca pe un personaj romantic, ce nu a fost corupt, fanatic al ideii de onoare, de demnitate, Consiliul a apreciat că, la editarea emisiunii, radiodifuzorul trebuia să ţină cont şi de prevederile art. 47 din Codul audiovizualului, care interzic prezentarea apologetică a crimelor şi abuzurilor regimurilor totalitare, a autorilor unor astfel de fapte.

În temeiul dispoziţiilor art. 91 alin. (2), şi cu respectarea prevederilor art. 15 din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare, Consiliul Naţional al Audiovizualului decide adresarea unei somaţii publice SOCIETĂŢII ROMÂNE DE TELEVIZIUNE pentru postul de televiziune TVR 1 şi dispune intrarea de îndată în legalitate.
Potrivit dispoziţiilor art. 93^1 alin. (1) şi (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 333/2009, aveţi obligaţia de a transmite în următoarele 24 de ore de la comunicare, sonor şi vizual, de cel puţin 3 ori, în intervalul orar 18.00-22.00, din care o dată în principala emisiune de ştiri, următorul text:
Consiliul Naţional al Audiovizualului a sancţionat postul de televiziune TVR 1, cu somaţie publică, întrucât, în cadrul emisiunii „Profesioniştii”, din 13 noiembrie 2010, în care a fost abordat un subiect controversat, nu a fost asigurată pluralitatea ideilor şi a punctelor de vedere, fiind încălcate principiile echilibrului şi imparţialităţii informaţiilor şi favorizarea liberei formări a opiniilor, prevăzute de legislaţia din domeniul audiovizualului.”
Vă atragem atenţia că textul nu poate fi difuzat în calupuri de publicitate.


Decizia nr. 1197 din 09.12.2010




Întrunit în şedinţă publică în ziua de 9 decembrie 2010, Consiliul Naţional al Audiovizualului a analizat raportul întocmit de Direcţia Monitorizare în baza reclamaţiilor înregistrate sub nr.15577/30.11.2010, 15637/02.12.2010, 15638/02.12.2010, 15751/03.12.2010, 15752/03.12.2010, 15806/02.12.2010, 15805/06.12.2010, 15804/06.12.2010, 15803/06.12.2010, 15802/06.12.2010, 15801/06.12.2010, 15798/06.12.2010, 15799/06.12.2010, 15800/06.12.2010, 15797/06.12.2010, 15796/06.12.2010, 15795/06.12.2010, 15794/06.12.2010, 15793/06.12.2010, 15792/06.12.2010, 15791/06.12.2010, 15790/06.12.2010, 15789/06.12.2010, 15788/06.12.2010, 15841/06.12.2010, 15860/06.12.2010 etc. cu privire la un spot publicitar pentru băutura energizantă „Red Bull”, difuzat de posturile de televiziune.

Postul de televiziune MTV aparţine radiodifuzorului S.C. PRO TV S.A. (licenţa audiovizuală nr. S-TV 15.2/12.05.1998, decizia de autorizare nr. 344.0/18.04.2000 şi reautorizare nr. 344.3-1/10.04.2008).

Vizionând spotul publicitar, membrii Consiliului au constatat că acesta încalcă dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. e) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
Potrivit acestor prevederi, comunicările comerciale audiovizuale difuzate de furnizorii de servicii media audiovizuale trebuie să respecte mai multe condiţii, între care şi cea referitoare la faptul că acestea nu trebuie să aducă ofensă convingerilor religioase sau politice ale telespectatorilor şi radioascultătorilor.
În fapt, postul de televizune MTV a difuzat la diverse ore, în perioada 29 noiembrie - 8 decembrie 2010, un spot publicitar pentru băutura energizantă “Red Bull”.

Spotul are următorul conţinut:
Sub forma unui desen animat, sunt prezentate personajele biblice Iosif, Maria cu pruncul şi magii, care au următorul dialog:

Mag 1: Bun găsit, Maria şi Iosif! Suntem cei patru magi de la răsărit şi am venit să ne închinăm pruncului.
Maria: Cum adică patru?! În Noul Testament nu erau doar trei?
Mag: Nu. Acuma suntem patru şi aducem aur, tămâie, smirnă şi Red Bull.
Maria: Red Bull? Un taur?! Uitându-se spre Iosif: Dar eu am deja unul!!!
Mag 1 prezentând cadoul adus (un bax de doze de Red Bull): Maria! Red Bull este băutura energizantă. Îţi dă aripi! De unde crezi tu că îngerii le au pe ale lor?

Deasupra acestor personaje un grup de îngeraşi, cu câte o doză de Red Bull în mână, se mişcă veseli cântând ,,Aleluia!”

Analizând spotul publicitar pentru băutura energizantă „Red Bull”, construit pe baza unei scene biblice, Consiliul a constatat că acesta răstălmăceşte, într-o manieră vulgară şi jignitoare, apropiata sărbătoare a Naşterii lui Iisus Hristos, una dintre cele mai mari sărbători creştine.
Prin conţinutul său, clipul publicitar duce în derizoriu valori fundamentale ale religiei creştine, aspect cu privire la care Consiliul a fost sesizat printr-un număr fără precedent de reclamaţii.
O astfel de promovare a unui produs într-o ţară în care creştinismul (cu deosebire cel ortodox) reprezintă religia predominantă, este profund ofensator pentru telespectatori, în condiţiile în care simboluri ale religiei creştine sunt prezentate într-un context ce tinde să îmbrace forme de blasfemie.
Faţă de aceste aspecte, membrii Consiliului au constatat că spotul încalcă grav prevederile Legii audiovizualului, care, la art. 29 stabileşte condiţiile în care pot fi difuzate comunicările comerciale audiovizuale.
La alin. (1) lit. e) al acestui articol, se prevede că acestea nu trebuie să aducă ofensă convingerilor religioase ale telespectatorilor.
Pentru aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 90 alin. (1) lit. g) şi alin. (3) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare, cu respectarea prevederilor art. 15 din acelaşi act normativ, Consiliul Naţional al Audiovizualului decide adresarea unei somaţii publice radiodifuzorului S.C. PRO TV S.A. pentru postul de televiziune MTV şi dispune intrarea de îndată în legalitate în privinţa difuzării spotului publicitar.
Potrivit dispoziţiilor art. 93^1 alin. (1) şi (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 333/2009, aveţi obligaţia de a transmite în următoarele 24 de ore de la comunicare, sonor şi vizual, de cel puţin 3 ori, în intervalul orar 18.00-22.00, următorul text: „Consiliul Naţional al Audiovizualului a sancţionat postul de televiziune MTV cu somaţie publică, întrucât a difuzat un spot publicitar pentru o băutură energizantă, spot al cărui conţinut vulgar şi jignitor duce în derizoriu valori fundamentale ale religiei creştine şi este de natură a vexa convingerile religioase ale telespectatorilor. "
Potrivit art. 29 din Legea audiovizualului, difuzarea comunicărilor comerciale audiovizuale trebuie să se facă cu respectarea anumitor condiţii, între care şi cea potrivit căreia aceasta nu trebuie să aducă ofensă convingerilor religioase sau politice ale telespectatorilor şi radioascultătorilor.”


Red Bull în hypermarketul Auchan

joi, 9 decembrie 2010

O INVITAȚIE LA UN CONCERT DE COLINDE


Compania "Dan Puric" și Asociația "ProVita" vă invită în data de 16 decembrie 2010 - ora 19.00 (București, Sala Rapsodia - Lipscani nr. 53) la Concertul de Colinde "Linu-i, Doamne, dalbe flori în țara colindelor".
Vor cânta: Grupul Psaltic “Horevma” de la Mănăstirea Turnu, jud. Prahova, Grupul Psaltic al maicilor de la Mănăstirea Diaconești, jud. Bacău, Corul de copii de la Valea Plopului, Corul de copii al Parohiei Jieni, judetul Olt.
Evenimentul caritabil este dedicat strângerii de fonduri pentru copiii orfani de la Valea Plopului și Valea Screzii (Asociația Provita). Concertul va fi difuzat live pe www.companiadanpuric.ro
Pentru bilete și informații: 021.315.89.80

marți, 7 decembrie 2010

Adrian Majuru, Cotidianul: "Cine dracului se joacă cu noi?"

©Bogdan Stanciu

România pare să fie scena unui joc iar poporul român, masa de manevră pentru jucătorii ascunşi, care se distrează, experimentând pe noi tot ceea ce le trece prin cap. Observ cu disperare lipsa de reacţie a acestui popor faţă de metodele absurde de austeritate impuse de marii jucători. Nivelul de trai este în cădere continuă iar frustrările cresc de la o zi la alta; în viaţa noastră totul clocoteşte de nemulţumire iar această furie fierbe zadarnic într-un cazan închis ermetic. Viitorul a eşuat în nostalgiile trecutului iar prezentul aleargă bezmetic, fără direcţie, într-o lume vidată în ceaţă, frig şi mizerie. România este membră NATO şi UE iar cele două organisme internaţionale tolerează ilegalităţile guvernanţilor români precum tăierea salariilor, a pensiilor, concedierile nesăbuite, creşterea numărului de sinucigaşi, fenomen similar genocidului silenţios. Această prăbuşire a României în interior se realizează cu complicitatea celor două organisme. De ce?

Totul se prăbuşeşte iar deprimarea se întinde ca o armă bacteriologică de distrugere în masă. Disponibilizări, salarii diminuate, preţuri tot mai ridicate, codul muncii încălcat sistematic de bunul-plac al zecilor de mii de dictatori microcipaţi cu gustul puterii aparente. Li se oferă statutul de micro-zei. Şi fiecare mic zeu trăieşte cu un real dispreţ pentru zeii inferiori, subalterni, dar şi cuprins de spaima faţă de stăpânii-zei aflaţi deasupra. Nu foarte departe căci au şi ei stăpânii lor. Fiecare stăpân cu sclavii lui şi cu tartorul deasupra.

Poporul român este guvernat prost în mod deliberat. Se ştie. Şi nu se întâmplă nimic. Poporul român este jefuit sistematic de zeci de ani. Se ştie şi nu se întâmplă nimic. Viaţa noastră este distrusă cu tenacitate, fragment cu fragment: slujbele au devenit volatile, poţi fi dat afară chiar şi în timpul concediului de odihnă sau de maternitate; obligativitatea muncii peste program fără să fii plătit pentru efortul tău ne întoarce la epoca Ceauşescu, pentru ca toate regimurile post-revoluţionare sunt de fapt comuniste; cum deschizi gura pentru drepturile tale, eşti executat. În acest joc fronda nu este acceptată. Sunt doar drepturile jucătorilor. Muritorii sunt numai muritori.

Nostalgia după comunism este o aberaţie. Nostalgicii au regimul comunist intact la putere, din 1990 până azi. Ion Iliescu a fost secretar al CC al UTM şi preşedinte de organizaţie a asciaţiilor studenţeşti din RPR încă din anii '50 final, Emil Constantinescu a fost secretar PCR pe Universitate iar Băsescu, şef la Anvers al Societăţii Navale Române în timpul lui Nicolae Ceauşescu. Era cumva trimis neverificat de Securitate şi partid?

Cine dracului se joacă cu noi? În cel fel de joc mizerabil ne-au aruncat liderii politici? Această întrebare nu este adresată unora ca emil boc, traian băsescu, elena udrea, antonescu sau ponta. Oricum au creierii spălaţi şi sunt servitorii mărunţi ai marilor jucători. Şi ceea ce este mai grav, toţi aceştia se află în afara jocului, deşi ei se pretind jucători de succes. În realitate nu sunt decât nişte home-leşi ai istoriei. În interiorul jocului suntem doar noi, victimele, care mai şi plătesc taxe şi impozite pentru această eutanasiere din istorie! Şi deasupra noastră sunt cei pe care nu-i ştim. Dar care, având complicitatea clasei politice, trădătoare şi perversă, s-au făcut stăpâni peste destinele noastre.

Am sentimentul ca până şi clima este manipulată. Jucătorii au puterea să modifice şi peisajul. Să trăim „cât mai bine" şi „confortabil" în moartea noastră lentă şi mizerabilă. Codurile galbene şi portocalii sunt numai pentru dezastre, pentru răul absolut, de la inundaţii la epidemii. Arme psihotronice există. Pot fi create din nimic ploi diluviene, cutremure, călduri toride. Puterile NATO şi UE deţin astfel de arme.

Experimentul numit „România" pare să fie unul de nişă. Este cel mai dur joc. Cel mai dur regim comunist din Europa a fost aici, urmat de cea mai sălbatică realitate capitalistă din vecinătatea lumii civilizate. Comuniştii din fruntea statului de azi au creat o butaforie: dacă ieri vitrinele erau goale, dar buzunarele pline, astăzi plinul s-a mutat în vitrine şi golul în buzunare.

Care sunt regulile jocului? Sunt necunoscute până şi politicienilor, care se dau cunoscători ai puterii. De fapt nu au nici un dram de putere. Cu toţii sunt nişte păpuşi virtuale care pot exploda oricând, spre deliciul jucătorilor. De fapt există o singură regulă: supravieţuieşte cine poate. Acest joc, în care a fost aruncat poporul român, prin indolenţa clasei politice, este o adevărată lecţie darwinistă de viaţă: rezistă cel mai puternic, cel mai grobian, cel mai crud şi fără scrupule. Astfel de hibrizi sunt printre noi şi ne vânează spre salvarea lor de moment. Iar noi ne facem că nu vedem nimic, nu avem reacţii de apărare, stăm asemenea unor fiinţe legumicole şi în deplină deprimare sufletească, aşteptăm să fim vânaţi.

(articol publicat în Cotidianul, duminică 5 decembrie 2010)

sâmbătă, 20 noiembrie 2010

TVR1/SEMNE: CUM SE FURĂ O IDENTITATE

Păstrarea însuşirilor etnice, spirituale şi culturale ale românilor din Serbia a constituit pe parcursul unei perioade de aproape două secole o provocare extenuantă, în general, chiar dacă, la nivel declarativ, autorităţile statului vecin respectă drepturile minorităţilor naţionale. La recentul Congres al Românilor din Serbia, desfăşurat la Doni Milanovăţ, forum la care au participat pentru prima dată toate organizaţiile reprezentative din Serbia, au fost discutate căile şi metodele de afirmare şi păstrare a identităţii celor peste 300.000 de români care vieţuiesc în ţara vecină.



(La o rezoluție mpeg2 - 800 MB - reportajul se poate descărca de aici, iar la o rezoluție wmv - 100 MB - de aici.)

TVR1, Semne, sâmbătă 20 noiembrie a.c., ora 8.00
Invitaţi: P.S. Daniil, episcopul al românilor ortodocşi din Serbia (eparhia „Dacia Felix”), părintele Boian Alexandrovici, preot protopop, Malainiţa (Serbia), Eugen Tomac, secretar de stat al Departamentului pentru Românii de Pretutindeni, Mircea Gherboveţ, consilier D.R.P., Ştefan Mihailov, preşedintele Comunităţii Românilor din Serbia, Predrag Balaşevici, preşedinte al Partidului Democrat al Românilor din Serbia, Dragan Demici, vicepreşedinte al Partidului Democrat al Românilor din Serbia, Eugen Popescu, director general "Romanian Global News", E.S. Ion Macovei, ambasadorul României în Serbia, Vlad Cubreacov, preşedintele Asociaţiei “Răsăritul românesc” din republica Moldova, Viorel Badea, senator.

sâmbătă, 6 noiembrie 2010

ÎN CĂUTAREA DRUMULUI PIERDUT


TVR1, Semne, 6 octombrie 2010, ora 7.55

Pornind de la necesitatea însănătoşirii morale a societăţii româneşti prin inocularea cu insistenţă a valorilor fundamentale ale învăţăturii creştine, filmul propune abordarea, în discursul public şi ecleziastic, a două repere semnificative ale vieţuirii în duhul marilor părinţi spirituali: isihasmul şi martiriul.

Invitaţi: prof. univ. dr. Pavel Chirilă, Facultatea de Teologie Ortodoxă din Craiova, Dan Puric, actor, prof. univ. dr. Virgil Ciomoş, Universitatea „Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca, prof. univ. dr. Sebastian Moldovan, Facultatea de Teologie Ortodoxă din Sibiu, părintele Amfilohie, mănăstirea Diaconeşti, Bacău, Florin Caragiu, editura "Platytera", lect. univ. dr. Iulian Costache, Facultatea de Litere, Universitatea Bucureşti, părintele Varsanufie, stareţul mănăstirii Pătrunsa, Vâlcea, conf. univ. dr. Liviu Bogdan Vlad, directorul Centrului de Documentare Europeană, Academia de Studii Economice din Bucureşti.

Realizator: Rafael Udrişte
Producător: Dan Micu

(La o rezoluție mpg se poate descărca de aici.)

joi, 21 octombrie 2010

Vineri 22 octombrie, lansare la Cărtureşti: Pătimiri şi iluminări din captivitatea sovietică de Radu Mărculescu

Editura Humanitas vă invită la lansarea cărţii "Pătimiri şi iluminări din captivitatea sovietică" de Radu Mărculescu, Bucureşti, vineri 22 octombrie, ora 18, la Librăria Cărtureşti, în ceainărie (str. Arthur Verona 13-15).

Vor vorbi: Neagu Djuvara, Dan C. Mihăilescu şi Lidia Bodea. Lectură: Victor Rebengiuc.

(Radu Mărculescu într-un reportaj Semne, mai jos.)





marți, 19 octombrie 2010

ROMÂNIA FĂRĂ ACTE DE IDENTITATE ELECTRONICE

București, 1989
foto: Adevărul

Forul Ortodox Român consideră că măsurile de introducere în România a actelor de identitate electronice constituie un grav abuz, care pune bazele unui sistem de supraveghere permanentă a cetăţenilor aşa cum nu a mai existat niciodată până acum în istorie. Este în lucru şi cardul de sănătate, un document electronic ce cuprinde istoricul bolilor şi starea sănătăţii tuturor oamenilor din România, iar la Ministerul Sănătăţii se pune la punct un program de soft care să gestioneze fişele electronice de sănătate ale tuturor cetăţenilor ţării - o iniţiativă care oferă unor oameni acces la date strict personale. Lucrurile devin şi mai sumbre dacă ne gândim că dezvoltarea controversatului proiect e-România poate duce la un grad de supraveghere care, după ştiinţa noastră, nu are precedent în altă ţară din lume, prin acest proiect intenţionându-se crearea unei interfeţe electronice care să cuprindă totalitatea interacţiunilor dintre stat şi cetăţean, dar şi – ceea ce este încă şi mai important – dintre cetăţean şi cetăţean.

Chiar responsabilii statului implicaţi în aceste proiecte logistice recunosc faptul că singura garanţie ca sistemul electronic de identificare a cetăţenilor să nu fie folosit în mod abuziv este calitatea celor care îl administrează. Dar niciodată, într-un stat de drept constituţional, garanţia respectării libertăţilor civice nu va sta în calitatea morală a conducătorilor, ci în garanţiile instituţionale concrete, prin care exerciţiul puterii este limitat în întindere, amploare şi manifestare. Inacceptabilă este şi ideea prelevării datelor biometrice ale persoanei, procedură practicată, până recent, doar în cazul infractorilor. Acest lucru îi transformă pe cetăţeni în „suspecţi de serviciu”, o viziune tipică dictaturilor, în care cetăţenii sunt bănuiţi aprioric de atitudini antisociale, fapt fără precedent însă într-o societate ce se denumeşte deschisă şi care se ghidează după norme juridice ce pun pe primul plan libertatea persoanei.

Întrebarea pe care orice cetăţean al României şi-o poate pune este: de unde provin banii pentru acest proiect al introducerii actelor electronice, ale cărui costuri se ridică la zeci de milioane de euro? Din bugetul statului? Considerăm însă că pentru statul român ar fi mult mai utile şi mai urgente măsurile de remediere a problemelor structurale ce ameninţă principalii piloni ai sistemului românesc (sistemul de asigurări sociale – pensiile, sistemul educaţional, sănătatea). Dacă banii provin din surse private, aşa cum afirmă unii oficiali, de ce nu se orientează aceşti bani spre ajutorarea familiilor nevoiaşe, a celor care mor întrucât nu au bani pentru medicamente sau pentru operaţii costisitoare? Care ar fi interesul (economic, politic) al unor persoane private pentru implementarea acestui sistem în România?


Uniunea Europeană nu ne obligă să introducem cărţile de identitate electronice (CIE). Dimpotrivă, vedem că, din cele 30 de ţări ale Uniunii Europene, practic doar 12 au introdus acest tip de documente, iar 9 sunt doar pe cale să le adopte. În multe state care au CIE statutul acestora nu este obligatoriu, făcându-se paşi mici în adoptarea lor de către populaţie (Italia e un exemplu). Atunci ne întrebăm, în chip firesc, ce interese se ascund la noi în spatele acestui proiect? Este absurd ca, în condiţiile în care trăim o criză profundă, autorităţile române să investească sau să atragă fonduri enorme pentru un proiect pe care nu îl cere nimeni şi ale cărui costuri vor fi permanente, având în vedere necesitatea up-gradărilor, a securizării continue etc.

În ceea ce priveşte argumentul tehnic, al aşa-zisei securităţi sporite a datelor personale, datele problemei sunt, în realitate, cu totul altele. Un sistem care nu-i va permite cetăţeanului să efectueze anumite operaţiuni, sau care nu-i va permite să se identifice complet în faţa unei instituţii oficiale decât dacă este posesor de act de identitate electronic, este unul greşit conceput şi fundamentat. Pe lângă constrângerile care decurg din aceasta, orice astfel de suport electronic este supus unor riscuri de clonare şi/sau de deteriorare ce au o probabilitate statistică foarte mare (defectare prin expunere la presiuni mecanice, prin expunere la câmpuri electrice sau magnetice, prin contactul cu diferite substanţe chimice uzuale etc.). De asemenea, ne asumăm un mare risc expunându-ne datele personale, biometrice, într-o bază de date centralizată la nivel naţional şi operată de anumite instituţii oficiale cu probleme interne majore, recunoscute public, la nivelul organizării şi al gradului de corupţie. Riscul acesta este cu atât mai mare cu cât se preconizează o integrare la nivel internaţional – într-o primă fază, european – a acestor date. Nu există în acest moment, din păcate, nici măcar la nivel de proiect, o politică naţională de securitate informatică menită să ne asigure nouă, cetăţenilor români, protecţia datelor personale în momentul în care acestea vor fi expuse într-un mediu internaţional care este de asemenea dominat, în multe cazuri, de corupţie la nivel instituţional, sau este marcat de atitudini rasiste/xenofobe în raport cu anumite comunităţi etnice şi chiar religioase. Avem, din nefericire, precedente periculoase în acest sens: o parte din baza de date de CNP-uri a Poliţiei Române este disponibilă pe reţelele informatice publice de transfer, la fel şi mai multe hărţi militare detaliate ale României! Din câte ştim, nimeni nu a intervenit în vreun fel până acum pentru a remedia aceste scurgeri de informaţii.

Nu în ultimul rând, este important să conştientizăm faptul că actele de identitate electronice au mari şanse de a deveni în viitor propriile noastre dosare de securitate, pe care le vom purta peste tot şi la care noi nu vom avea acces decât indirect, prin intermediul instituţiilor.

Având în vedere toate acestea, cerem în mod ferm Preşedintelui ţării, reprezentanţilor MAI şi tuturor instituţiilor abilitate ale statului român următoarele:

1. Să oprească introducerea în România a oricărui tip de document electronic de identitate (carte de identitate, permis de conducere) şi a cardului electronic de sănătate.
2. Să se asigure în mod temeinic baza juridică a paşapoartelor aşa-zis temporare, pentru a nu se putea reveni în mod abuziv asupra acestei alternative. Să se prelungească termenul de valabilitate al acestui tip de paşapoarte la 3 ani şi să nu existe nici o presiune financiară sau morală asupra persoanelor care nu acceptă documentele ce conţin datele personale incluse în mediul de stocare electronic.
3. Să se angajeze un dialog real cu reprezentanţii societăţii civile pentru a se stabili o linie clară de demarcaţie până la care un proiect de tipul e-România, ce include şi componenta Cărţilor de Identitate Electronice, poate fi derulat astfel încât să nu pună în primejdie libertăţile civice specifice unui stat de drept constituţional, precum şi libertatea de conştiinţă a cetăţeanului.

După ce am văzut în secolul trecut cât de uşor pot să apară dictatorii, după ce am traversat 50 de ani de ideologie comunistă şi 20 de ani de tranziţie lipsită complet de viziune, credem că este firesc să tragem un semnal de alarmă şi să chemăm pe toţi românii să se opună măsurilor amintite. Acestea, pe lângă faptul că nu pot fi prioritare în contextul socio-politic actual, nu fac altceva decât să creeze premisele unui sistem totalitar de supraveghere şi control al persoanei umane. Tehnologia trebuie să fie folosită în scopuri creative, iar nu în slujba controlului (sau a manipulării) oamenilor. Libertatea este un dar dumnezeiesc ce trebuie apărat cu toată vigilenţa, aşa cum s-a întâmplat în perioada comunistă, când mii de eroi şi de martiri din închisori sau din munţi şi-au dat viaţa, opunându-se dictaturii. Jertfa acelor tineri care au strigat în decembrie 1989 „Vom muri şi vom fi liberi!” ne responsabilizează şi ne obligă la atitudine. Captivitatea electronică nu este cu nimic mai bună decât aceea în lanţuri. Statul nu mai trebuie să intervină în viaţa privată a oamenilor, sub nici o formă.

Organizaţiile reunite în Forul Ortodox Român adresează societăţii civile un apel la unitate pentru a face conştientă opinia publică în faţa acestor provocări. Chemăm toate ONG-urile şi persoanele care împărtăşesc îngrijorarea noastră să semneze acest apel pentru libertatea şi demnitatea românească. Adeziunile se pot trimite pe adresa de e-mail a FOR-ului.


18 octombrie 2010


Contact: forul.ortodox@gmail.com



Sprijină acest demers:

Asociaţia Rost
Alianţa Familiilor din România
Asociaţia Pro-Vita Bucureşti
Asociaţia Christiana
Liga pentru Utilitate Publică
Editura Predania

vineri, 11 iunie 2010

CINE A SCRIS MISTERIOSUL CODEX ROHONCZI?

De peste 100 de ani, un manuscris numit Codex Rohonczi, după localitatea unde a fost descoperit, caligrafiat într-o limbă necunoscută şi cu un alfabet straniu, de peste 150 de litere, polarizează atenţia specialiştilor în lingvistică şi istorie antică din Europa. Considerat de către unii dintre cercetătatori drept un fals, de către alţii drept un document veridic, care se referă la poporul blak sau vlak, Codexul Rohonczi a constituit şi subiectul dezbaterilor din cadrul celui de al 11-lea Congres de Dacologie, desfăşurat la Alba Iulia în perioada 28-29 mai 2010.


Cine a scris misteriosul Codex Rohonczi?
TVR1, Semne, sambata 5 iunie, ora 7.55

Invitaţi: Viorica Enăchiuc, cercetător, autoarea lucrării “Rohonczi Codex – descifrare, transcriere şi traducere”, Adrian Bucurescu, scriitor şi jurnalist, autorul lucrării “Dacia secretă”, Napoleon Săvescu, preşedintele “Dacia Revival International”, Vladimir Brilinsky, redactor şef “Dacia magazin”.

Imaginea: Ion Cristodulo
Realizator: Rafael Udrişte
Producător: Dan Micu

(în format mpeg, reportajul se poate descărca de aici)

sâmbătă, 8 mai 2010

TVR 1, SEMNE: A FOST ODATĂ FAMILIA CREŞTINĂ...

Afectarea temeiurilor familiei creştine, fenomen constatat cu precădere în epoca postindustrială şi accentuat, în ceea ce priveşte societatea românească, în planul spiritual de tarele comunismului, iar în planul funcţional de schimbarea raporturilor interumane din ultimele două decenii, a atins un stadiu îngrijorător, în care devalorizarea morală sfidează nu numai bunul simţ comun, dar şi legea.



TVR1, SEMNE, ora 7.55: A fost odată familia creştină
Participanţi: Prof. univ. dr. Nicolae Grosu, sociolog, Marius Şchiopu, avocat, subcomisar Adrian Ilicea, purtător de cuvânt al I.J.P. Teleorman, preot paroh Alexandru Cârmiş, Saelele, Teleorman, Ţârlea Lavinia, textilistă, comuna Islaz, Ţârlea Florin, agent de poliţie, comuna Segarcea Vale, Stroie Gheorhiţă, agent de poliţie, Saelele, Zarafu Gheorghe, Islaz, Zarafu Liliana, Islaz, Gărgăriţă Adeluţă, Islaz.


O emisiune de: Rafael Udrişte şi Dan Micu

Reportajul în format mpeg se poate descărca aici.

miercuri, 28 aprilie 2010

AGERPRES: CERCETĂTORII CHINEZI SUSŢIN CĂ AU LOCALIZAT ARCA LUI NOE ÎN TURCIA

Ankara, 27 apr/Agerpres/ - Un grup de cercetători, format din experţi turci şi chinezi, susţine că a localizat Arca lui Noe pe Muntele Ararat, informează marţi presa turcă, citată de Efe.
Unul dintre cercetători, documentaristul chinez Yang Ving Cing, a dat asigurări că a fost găsită o structură din lemn antic la o altitudine de 4.000 de metri pe Ararat, situat în estul Turciei, lângă frontiera cu Iranul. Exploratorul, membru al unei
organizaţii internaţionale dedicată căutării miticei ambarcaţiuni în care Noe şi familia sa au scăpat de Marele Potop, susţine că resturile găsite au o vechime de 4.800 de ani.



'Nu este sută la sută sigur că este Arca lui Noe, însă credem că poate fi în procent de 99,9 la sută', a indicat Ving în declaraţiile date agenţiei turce Anadolu. 'Structura bărcii are multe compartimente, iar acest lucru înseamnă ca ar putea fi vorba de spaţiile în care au fost introduse animalele', a precizat el.
De asemenea, cercetătorul chinez a explicat că a contactat deja guvernul turc pentru a solicita protejarea zonei, dar şi acordul de începere a excavărilor. Totodată, el a declarat că va solicita UNESCO să includă această regiune pe lista patrimoniului mondial al umanităţii.
Nu este pentru prima dată când grupuri de căutători ai Arcei susţin că au localizat ambarcaţiunea pe Ararat, cel mai înalt munte din
Turcia, unde Biblia povesteşte că a ajuns Noe când s-au retras apele după Potop.

luni, 26 aprilie 2010

IULIAN CAPSALI: "BOICOTAŢI TRUSTUL BASILICA"


Iulian Capsali

Nu am scris niciodată cu ostilitate despre trustul Basilica, pe care l-am privit mereu cu simpatie, aşa cum am făcut cu orice încercare de a “îmbiserici” presa din România. Eu însumi am participat, prin emisiunea pe care am făcut-o acum ceva vreme, la această încercare, după puterile mele mărunte, conştient fiind că în ţara noastră nu prea există jurnalişti care să înţeleagă lumea Bisericii. O lume care, de cele mai multe ori din păcate, este percepută ostil în media. Chiar zilele trecute (pe 16 aprilie a.c.) am participat ca invitat la o emisiune a televiziunii Trinitas, parte a acestui trust al Patriarhiei Române. Emisiunea a fost o reuşită; echipa emisiunii, inclusiv cea tehnică, a fost mulţumită de rezultat (ca om care a lucrat în televiziune am cea mai mare încredere în cuvântul acestor profesionişti care nu au motive să te gratuleze inutil); chiar şi publicistul Marius Vasileanu (de obicei extrem de critic şi un “client” al comunicatelor de protest din Dealul Patriarhiei) a făcut o recenzie pozitivă în presă. Reacţiile publicului nu cred că au avut un alt curs; nu ar fi fost motive. Realizatorul emisiunii m-a pus să promit că o să revin. Cu părere de rău, nu o să o mai pot face. Să mă explic.


Dat fiind boicotul pe care îl susţine Patriarhia Română asupra oricăror altor publicaţii creştine în afara celor proprii, mă văd în postura de a anunţa, la rândul meu, boicotul total asupra acestui trust de presă. Asupra deciziei anunţată parohiilor cu data de 12.04.2010, nu am avut cunoştinţă la data prezenţei mele în emisiunea postului Trinitas TV. În timpul Săptămânii Luminate, Administraţia Patriarhală se gândea la binele parohiilor şi mănăstirilor, care suferă din cauza problemelor financiare. Luni se dădea ucazul prin care se purcede la scoaterea revistelor Lumea Credinţei şi Lumea Monahilor din pangarele bisericilor, vinovate de această situaţie gravă. Deci nu ziarul Lumina, un ziar indigest dar care este băgat cu forţa pe gâtul parohiilor şi mănăstirilor din România este cauza, ci două reviste care se susţin singure, două iniţiative ale laicatului creştin-ortodox. Unanim recunoscute ca fiind extrem de obiective – considerate prea precaute chiar în opinia unor credincioşi mai combativi, ca să mă exprim eufemistic - revistele menţionate nu fac decât să informeze şi, acolo unde pot, să zidească sufletele celor ce le citesc. Nu birurile directe sau indirecte, de care se plâng preoţii de parohii fără să fie auziţi decât de bunul Dumnezeu, dintre care unele merg la susţinerea trustului Basilica, ci iniţiativele private cu pricina sunt cauza “problemelor de ordin financiar” din parohii şi implicit din B.O.R. Cum pot două reviste unde au fost publicaţi cei mai mari duhovnici ai acestei ţări, gânditori creştini sau simpli credincioşi, unde au fost povestite minuni şi s-au combătut erezii bigote sau zelotiste, care ne prezintă inclusiv starea ortodoxiei în lume - chestiuni pe care media secularizată le desfide sau le ocoleşte dacă nu au doza de senzaţionalism şi/sau de potenţial scandal - reviste care, după vânzarea din pangare, lasă un procent semnificativ din preţ acelor parohii sau mănăstiri, deci care contribuie, subliniez, contribuie, adaugă la banul parohiei şi a mănăstirii, şi nu iau, cum pot acestea să creeze probleme financiare? Să fie un mister sau cel mai pur cinism cu putinţă? Despre binecuvantarea Patriarhiei nu cred că are rost să mai vorbim. Sub patriarhatul veşnicului de pomenire P.F. Teoctist, atâţia ani de zile, revistele au fost prezente la pangare. Deci au avut girul şi binecuvantarea Patriarhiei. De ce nu o mai au acum? Au fost publicate articole care sa fi lezat ortodoxia? Daca da, atunci sa fie aratate. Dacă nu, atunci înseamnă că este doar un pretext, tot atât de relevant ca şi problema financiară a parohiilor.

Aceste măsuri de centralism autoritar, pe care România le-a cunoscut până în dec. 1989, să fie remanente în B.O.R.? Nu se doreşte decât o presă controlată la maximum şi îndepărtarea laicatului ortodox ca voce din Biserică? Deja noul statut al B.O.R. făcuse ca vocea laicatului să fie înlăturată din deciziile sinodale; acum se suprimă “ultimele rămăşiţe” rămase prin pangare? Ce urmează? Care ar fi următoarele măsuri pentru ca să asistăm la victoria totală asupra laicatului din B.O.R. şi pentru ca apetitul de control absolut să fie satisfacut iar monopolul Patriarhiei fără rest? Care ar fi limita acestor măsuri? Urmează să fie scoase din pangare carţile editurilor creştin-ortodoxe asupra cărora Patriarhia Română nu deţine controlul, aşa cum deja se zvoneşte? Până când se va răspunde la aceste întrebări şi până când revistele menţionate nu vor fi repuse în drepturile lor la pangare, propun tuturor credincioşilor ortodocşi să se alature acestui boicot împotriva trustului de presă Basilica, prin neparticiparea la emisiuni şi/sau prin refuzul de a publica în presa scrisă ce aparţine acestui trust media. Dacă lucrurile nu intră pe un fagaş normal, firesc, de comuniune, atunci propun ca organizaţiile Laicatului Ortodox să se adune în FOR şi să dezbată situaţia creată, pentru a se hotărî măsurile ce urmează a fi luate în contracararea acestei anomalii din relaţia dintre Patriarhia Română şi credincioşii laici ai Bisericii.

Am scris aceste rânduri nu dintr-o frondă juvenilă (nici nu prea ar mai putea fi cazul, în ceea ce mă priveşte), nici din dorinţa de a intra în conflict cu actuala Administraţie Patriarhală – departe de mine acest gând, ci doar datorită faptului că mi se pare cu totul inacceptabilă această fractură din cadrul BOR, această lipsă totală de comunicare dintre ierarhie pe de o parte şi preoţi plus credincioşi pe de altă parte, sciziune pe care actualele decizii, complet arbitrare, nu fac decât să le adâncească. Orice mădular responsabil al Bisericii nu poate rămâne impasibil în faţa unei asemenea perspective. Mai ales că vremurile ce se anunţă, agresivitatea manifestă a secularismului asupra cetăţii, a familiei şi a persoanei, nu ne permit ca să înlocuim iubirea cu subjugarea în relaţiile dinlăuntrul Bisericii. Iubirea te face puternic, subjugarea te slăbeşte. Iar subjugarea nu are legatură cu smerenia, pe care o arată pururi Hristos Bisericii Sale.


Iulian Capsali, 24 aprilie 2010

miercuri, 21 aprilie 2010

BASARABIA: MINISTRUL ÎNVĂŢĂMÎNTULUI MOARE DE RÎS ATUNCI CÎND DESCHIDE SITE-UL MITROPOLIEI MOLDOVEI

de SAVATIE BAŞTOVOI

Leonid Bujor, ministrul educaţiei din Republica Moldova

foto: http://www.europalibera.org/content/article/2008004.html


Republica Moldova forfoteşte de teama introducerii religiei în şcoli. E şi normal, deoarece stindardul ortodoxiei este purtat de nimeni altul decît domnul Pasat, fost şef al Securităţii. Proiectul domniei sale, numit “Bazele Ortodoxiei” a trecut vineri prin Sinodul Mitropoliei Moldovei, acordîndu-i-se girul necesar.
Pe de altă parte, ministrul învăţămîntului, domnul Bujor, a purces la reforme radicale ale învăţămîntului moldovenesc. În acest scop, domnia sa a înfăptuit o caravelă prin centrele raionale ale Moldovei organizînd întîlniri cu pedagogii. Prerogativa principală a domnului ministru pare să fie totuşi lupta cu religia. Folosindu-se de poziţia sa şi cheltuind banii din firavul buget pentru învăţămînt, ministrul face propagandă ateistă în provincie. În plină Săptămînă a Patimilor, la Teleneşti, ministrul s-a destăinuit că “moare de rîs atunci cînd deschide site-ul Mitropoliei Moldovei”, arătîndu-se indignat de simpla intenţie de a introduce religia în şcoli. Iar ţara plînge atunci cînd deschide site-ul Ministerului Învăţămîntului.
Sigur că există o seamă de argumente împotriva introducerii religiei în şcolile basarabene. Cel mai greu dintre ele, acela că nu există cadre specializate, invocat cel mai frecvent, ar trebui să fie un argument tocmai în favoarea studierii religiei. Dacă nu există teologi, iar ei nu există deoarece au fost lichidaţi printr-o acţiune organizată a statului sovietic, atunci ar trebui formaţi. Statul are datoria morală faţă de creştinii ortodocşi din Moldova pe care i-a persecutat vreme de un secol ca măcar să pomenească despre această persecuţie în manualele şcolare. Nu vă place religia? Introduceţi studierea acestei cumplite perioade din viaţa poporului nostru în manualele de istorie. Mai ales pe acest pămînt, unde au fost ucişi şi persecutaţi sute de mii de oameni doar pentru că aveau un Dumnezeu, orice atac la religie trebuie catalogat ca o încurajare a terorii comuniste.
Mitropolia Moldovei bine ar face să întocmească o petiţie oficială, semnată în toate bisericile, prin care să ceară demiterea ministrului Bujor ca pe unul care promovează intoleranţa religioasă şi ateismul folosindu-se de poziţia înaltă pe care o ocupă. Sperăm ca în acest fel, chiar dacă nu vom ajunge la studierea adevărului istoric despre soarta vitregă a Bisericii Ortodoxe din Basarabia, cel puţin vom evita reintroducerea în programa şcolară a ateismului ştiinţific.

joi, 15 aprilie 2010

ANTHROPO-ART FEST. REFLEXIVITATE ŞI ECOLOGIE INTER-UMANĂ


Together! It's natural, it's cultural, it's possible

Anthropoesis - Centrul de Cercetare şi Dezvoltare Interculturala: Anthropo-Art Fest.
Reflexivitate şi Ecologie Inter-Umană / Reflexivity and Inter-Human Ecology


15-19 Aprilie, Europa de Sud - Est / globally warmed Balkans

Gerilă, Setilă, Flamînzilă, Ochilă, Păsărilă Ţi Lungilă şi Cu Tine te caută / 6 authors and no character are looking for you

Ecologia Umană - studiul relaţiei dintre oameni si mediul lor natural, social si creat.
Human Ecology - study of the relationship between humans and their natural, social, and created environments.


Joi, 15 Aprilie, ora 19.00
Seara Artelor (muabet)

Ecografia Complementarului. Egografia Practicii
Arte aplicate. Arte implicate (investigarea relatiei dintre regie, scenografie, imagine, montaj, moda, animatie, studenti, profesori, practicieni)

Vineri, 16 Aprilie, ora 19.00
Seara Stiintelor Sociale (muabet)

Ecografia Complementarului. Egografia Practicii
Antropo / Etno / Sociologie – Antropo / Etno / Sociopatie (investigarea relatiei dintre etnografie, sociologie, etnologie, antropologie culturala, studenti, profesori, practicieni)

Simbata, 17 Aprilie, ora 16.00
Ziua Muncii… pentru Sine (ateliere)
ora 21.00 Seara Socializarii… si cu Celalalt (zaiafet)

Unde: Conacul Anthropoesis – accesul se realizeaza prin intermediul unei aplicatii de aproximativ 365 de cuvinte / secunde de film, care sa contina o forma de raspuns la intrebarile: ce ati facut? ce faceti? ce vreti sa faceti? .
De trimis la adresele: szelmira@yahoo.com, goionutgo@yahoo.com

Duminica, 18 Aprilie, ora 16.00
Ziua Tihnei (muabet, atelier de rumegat muzical si reflectat coregrafic)

Unde: Cîrciuma Sfintii Voievozi - Papa la Şoni, str. cu acelasi nume, nr.13 - accesul liber la tihna

Luni, 19 Aprilie, ora 20.00
Seara Începuturilor Dificile (muabet, zaiafet, atelier de concerte,proiectii si hore)

Unde : Clubul Open Pub, Str. Tunari, nr. 69 – accesul liber (doar cind e deschis)


Jurnal de bord:

O croaziera transportind artisti, ecologisti, antropologi, etnologi si sociologi naufragiaza pe o insula din Pacific. Insula parea complet nelocuita. Cautimdu-si hrana, victimele intilnesc in hatisul padurii un trib care traia discret si pasnic. Nevenindu-le a crede, realizeaza treptat ca descoperisera ultimul trib care sa nu fi intrat niciodata in contact cu lumea civilizata. Visul ascuns al tuturor se implinise involuntar. Din cauze obiective, naufragiatii nu reusesc sa paraseasca insula prea curind si nici sa isi impartaseasca lumii descoperirea extraordinara.Printre putinele lucruri salvate se gaseau si instrumente de scris, de pictat, de filmat, de fotografiat, etc. Bucurosi de acest dar providential, naufragiatii incep sa invete limba tribului, sa il observe participativ, sa interpreteze, sa creeze, sa filmeze, etc Trec astfel 2 ani minunati. Exact in ziua in care se implineau 2 ani de la catastrofa, esuatii norocosi discutau aprins cu diversii membrii ai tribului incercind sa patrunda cit mai in profunzime diverse teme de cercetare. La un moment dat membrii tribului se ridica si fara nici o explicatie se duc sub arborele unde isi tineau de obicei reuniunile. Naufragiatii asteptau contrariati sa vada despre ce este vorba. Dupa o vreme fiecare din membrii tribului revine la cel cu care tocmai isi intrerupsese dialogul si isi aseaza mina dreapta pe umarul sting al acestuia. Privindu-l in ochi si cu un zimbet larg ii spune: “Destul despre tine. Si nu va mai certati atita intre voi fiindca incepem sa nu mai intelegem nimic.”

Muabet: dialog ce menţine bunele relaţii cu Celălalt prin interacţiuni sociale constructive (concept uzual in Balcani, din Turcă “muhabet” – conversaţie prietenoasă, la rîndul său provenit din Arabă “mahhabah” – afecţiune)

Zaiafet: exprimări ludice (improvizaţii, animaţii, păpuşării, jam-session-uri foto-muzicale, hore, fictiuni si filme documentare, etnografii, oenologii, antropologii culturale)

Ateliere: ceramici, instrumente muzicale (fluier / caval), teatru, papusarii, antropologii visual

Metoda: observatie, gindire, infaptuire participativa.

Scopul: privirea empatica ce incearca sa reflecte (de) constructiv (non) sensurile vietilor noastre intretesute.

Interculturalitate: maniera în care Sinele si Celălalt se reflectă reciproc

Nu exista grup ţintă, ţinta sîntem noi !

Pentru cei ce se vor incumeta să se îmbarce pentru prima dată către Cythera dintre ţărmurile bucureştene, Conacul Anthropoesis se află in zona Cişmigiu - Matache - Academia Română.

Accesul se realizeaza prin intermediul unei aplicatii de aproximativ 365 de cuvinte / secunde de film, care sa contina o forma de raspuns la intrebarile: ce ati facut? ce faceti? ce vreti sa faceti? . De trimis la adresele: szelmira@yahoo.com, goionutgo@yahoo.com. Detalii la: 0761 60 57 62

joi, 8 aprilie 2010

EROII NEŞTIUŢI DE LÂNGĂ NOI

Regimurile comuniste instaurate în ţările din sfera de influenţă sovietică au secerat vieţile a sute de mii de eroi din rândul celor ce au luptat pentru dreptul la libertatea de conştiinţă şi exprimarea neîngrădită a credinţei.
Dacă odată cu eliberarea de sub regimurile dictatoriale şi atee, unele dintre bisericile ortodoxe surori au oferit martirilor săi din perioada comunistă graţia de a intra în galeria sfinţilor, la 20 de ani de la evenimentele din decembrie 1989, jertfa românilor continuă să fie puţin cunoscută, chiar şi la nivelul opiniei publice.
Emisiunea aduce în atenţia telespectatorului român cazul unui mărturisitor, dintre cei mulţi şi puţin cunoscuţi, profesorul Gabriel Constantinescu, fost ofiţer de front.
Invitaţi: Răzvan Codrescu, scriitor, părintele Constantin Necula, Facultatea de Teologie Ortodoxă din Sibiu, prof. Radu Mărculescu, supravieţuitor al gulagului.



TVR 1, SEMNE, SĂMBĂTĂ 10 APRILIE, ORA 7.55:
“Eroii neştiuţi de lângă noi”
Imaginea: Ion Cristodulo
Realizator: Rafael Udrişte
Producător: Dan Micu

UPDATE: La o rezoluţie mpg reportajul-documentar se poate descărca de aici.

marți, 16 martie 2010

MIRCEA PLATON: "DUMNEZEU NU BATE CU LINGURITA"


Sub titlul bezbojnic de "Impartasania cu aceeasi lingurita, intre taina si igiena", un articol de duminica publicat in EVZ previne asupra pericolelor pe care le-ar pune Sf. Impartasanie la adresa sanatatii publice. Impartasirea cu aceeasi lingurita, ni se atrage atentia, se practica pe scara larga in bisericile ortodoxe din Romania si poate contribui la raspandirea a fel de fel de boli groaznice. Pentru a preveni aceasta cumplita amenintare BOR ar putea, sugereaza articolul, trece la folosirea unor lingurite de impartasanie de unica folosinta, din plastic, in locul linguritei de argint care se foloseste acum.

Argumentul, in sine, e ridicol. Mi-am impartasit copiii inca de cand aveau un an. I-am impartasit, dupa cum m-am mutat pe continentul nord-american, in biserici ortodoxe grecesti, sarbesti, rusesti si romanesti. In toate aceste biserici se foloseste traditionala, normala lingurita de argint. Mai mult, pana a-i da la gradinita, la 3-4 ani, niciunul din copiii mei nu s-a imbolnavit, desi au fost impartasiti, duminica de duminica, cu lingurita parohiala. Experienta mea de parinte mi-a aratat ca un mai mare pericol la adresa sanatatii copiilor mei l-a constituit gradinita, unde au prins tot felul de virusi de la alti copii. Conform logicii articolului din EVZ, poate ca ar trebui sa le caut copiilor mei niste gradinite, niste educatoare si niste colegi de joaca din plastic, de unica folosinta.

A reduce Sf Impartasanie la un fel de vaccin crestin administrat cu o seringa de unica folosinta sau de exsudat duhovnicesc prelevat cu o spatula din plastic e nu doar o blasfemie, ci si semnul ingrijorator al unui inceput de derapaj totalitar al presei romanesti. Asemenea idei nu pot veni decat de la niste jurnalisti din plastic producatori de articole de unica folosinta. E soiul de jurnalist/analist/activist care, dupa 1990, s-a comportat de parca Romani ar fi iesit, la 22 Decembrie 1989, nu din bezna comunista, ci din beciurile inchizitiei. Am tot auzit, in ultimele doua decenii, despre pericolul pe care il pune introducerea studiului religiei in scoli, despre cum trebuie despuiati peretii acelorasi scoli de icoane, despre "microfoane sub sutana", despre pericolul teocratic, despre necesitatea introducerii impozitului pe coliva si asa mai departe.

Pozitiile de mai sus erau insa aparate folosindu-se fie argumente religioase, eronate in context sau in sine, fie argumente politic-culturale, ilegitime in context. Articolul din EVZ e insa primul articol in care se foloseste un argument medical impotriva unei biserici din Romania. Drumul a fost deschis anul trecut, cand intelectuali publici din Romania si autoritati de stat din UE au acuzat crestinii europeni ca raspandesc gripa porcina pentru ca, din habotnicie, refuza sa se vaccineze. Asemena evreilor medievali, crestinii de azi sunt acuzati ca "otravesc fantanile" si ca raspandesc "ciuma". Numai ca, astazi, argumentul nu e religios, ci medical. Nu mai e vorba de "obscurantism" medieval, ci de progresul modern, de utopia care nu poate fi construita din pricina sabotajului religios. Principalul pericol la adresa sanatatii romanilor nu e guvernul acestei tari, ci lingurita de impartasanie. Lingurita cu virusi, nu parlamentul de microbi.

In ultimul an, de cand cu alegerile, analistii de la EVZ i-au acuzat fara preget de "ura" pe toti adversarii presedintelui. Astazi, acelasi ziar foloseste argumente de tip pseudomedical impotriva crestinilor ortodocsi. Patologizarea adversarului a coborat de la stadiul psihic la cel somatic. E ca si cum ai merge de la stalinism la nazism, de la ura de clasa la ura de rasa. Oare sa ne asteptam in curand la carantinarea tuturor crestinilor ortodocsi care se impartasesc in loc sa se vaccineze impotriva ultimului virus la moda? Argumente de acest tip pot fi folosite impotriva oricarei minoritati sau majoritati religioase, sexuale sau etnice care deranjeaza puterea. E un joc periculos. Pe care nu inteleg de ce il initiaza un ziar de "centru-dreapta".

(articol preluat din ZIUA VECHE)

sâmbătă, 6 martie 2010

CRIZA FAMILIEI CREŞTINE

În România ultimilor 20 de ani, în contextul confruntării cu nenumărate probleme fie de natură economică, ce antrenează şomaj, sărăcie şi nesiguranţa zilei de mâine, fie de natură morală, s-au înregistrat repercursiuni dintre cele mai nefaste asupra vieţii de familie, cu urmările binecunoscute în materie de divorţuri, abandonarea copiilor, avorturi, libertinaj.
Filmul propune direcţii de reabilitare a actualei stări de fapte, înrăutăţită de contextul crize economice şi, totodată, caută soluţii pentru revenirea la valorile fundamentale ale familiei.




Criza familiei creştine

Tvr1, "Semne", 6 martie 2010, ora 7.55


Invitaţi: Bogdan Mateciuc, director executiv al asociaţiei Alianţa Familiilor, Viorel Călin, revista „Familia Ortodoxă”, Oana Badea, secretar de stat la Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării, Daniela Georgescu, psiholog, Agenţia Naţională Antidrog, Raluca Medeşan, coordonator proiecte asociaţia „Euro 26”, lector univ. dr. Ioan Mihai Dan, Facultatea de Teologie Ortodoxă din Alba Iulia, Pr. Mihai Milea, preşedintele fundaţiei Sfântul Sava din Buzău.

Imaginea: Ion Cristodulo

Producător: Dan Micu

Realizator: Rafael Udrişte

(la rezoluţie mpg se poate descărca aici)


vineri, 5 martie 2010

UNDE SE DUCE "CONTRIBUŢIA" LA C.A.S.?

Calculul de mai jos, primit pe e-mail, mă trimite cu gândul la o întrebare simplă: cine va “prelua”, integral, Statul român – bineînţeles cu scopul declarat public de a-l reforma/ salva/ s.a.m.d. – după iminentul colaps? Somnul naţiunii noastre a născut nişte monştrii cum n-am visat... (R.)

foto: ziare.com

Să facem următorul calcul (de dragul demonstraţiei, vom presupune că trăim într-o lume în care nu există inflaţie şi în care preţurile, salariile şi taxele sunt îngheţate la nivelul de acum).
Gigel e un tânăr care tocmai se angajează. Ca orice tânăr, salariul lui net de încadrare nu e nici prea prea, nici foarte foarte: să presupunem că e de 1100 de lei.
Gigel are 23 de ani. Întrucât e criză şi criza va dura - să presupunem! - multă vreme de acum încolo, hai să zicem că în 2015 leafa lui Gigel va fi tot de 1100 de lei.
Ia să vedem însă câţi bani plăteşte Gigel CAS-ul timp de 5 ani (adică 60 de luni) la o leafă mizeră de 1100 de lei. Păi la valorile actuale va plăti 491 de lei x 60 de luni, 29.460 lei.
Ei, aici e buba. Gigel are numai 28 de ani şi deja a plătit în contul statului toată suma pe care statul i-ar returna-o în cazul în care ar ieşi la pensie la 65 de ani şi ar mai trăi încă 3-4 ani, cât e speranţa de viaţă a bărbaţilor din România.
Cum aşa? Păi să facem un mic calcul. Dacă nu mă înşel pensia medie din România e undeva pe la 750 de lei. Din contribuţiile date statului până la 28 de ani, Gigel ar putea primi (presupunând că timp de 37 de ani banii săi vor sta undeva într-o valiză, nu într-un cont care îi va multiplica măcar prin dobândă) o pensie medie timp de 29.460 lei /750, 39,28 de luni. Adică peste 3 ani. Păi e numai bine, tanda pe manda: iese la pensie la 65 de ani, mai trăieşte 3 ani şi la 68, după cum zic statisticile, moare!
Totuşi, nimeni nu îi explică lui Gigel, şi nici nouă, ce se întâmplă cu CAS-ul pe care Gigel îl plăteşte între 28 şi 65 de ani, adică timp de 37 de ani. Adică 444 de luni. Presupunând că Gigel va rămâne toată viaţa un tâmpit căruia nu i se va mări niciodată salariul, asta ar însemna că timp de 444 de luni va vărsa în buzunarul statului încă 444 x 491 lei, 218.004 lei. Destul de mult, dacă e să mă întrebaţi pe mine. Şi dacă Gigel, totuşi, e un ins dezgheţat, leafa i se va mări şi cotizaţia la stat va fi pe măsură. Unde se duc banii ăştia? Ce se întâmplă cu ei? Cum e posibil ca după numai 5 ani de muncă, fără un salariu deosebit, orice tânăr să-şi fi acoperit deja pensia medie pe care ar putea-o primi la bătrâneţe, înainte să moară?
De fapt, ce găuri acoperă munca de o viaţă a lui Gigel? Şi de ce trebuie Gigel să muncească 37 de ani pentru ca banii lui să se ducă în altă parte decât în propria bunăstare de după pensionare? Şi cât credeţi că mai poate rezista un sistem în care 5 ani munceşti pentru tine şi 37 de ani pentru o cauză neştiută de nimeni, în afară de politicieni? (M.A.C.)

vineri, 26 februarie 2010

SARMISEGETUSA, VANDALIZATĂ

Vladimir Brilinsky, redactor şef "Dacia Magazin"


În urma recentei vandalizări a Marelui Sanctuar Circular de la Sarmisegetusa Regia, mă adresez exclusiv persoanelor sau grupurilor de persoane înregimentate într-o sferă sau alta de credinţă, care, vizitând Sarmisegetusa Regia: aprind şi abandonează lumânări, profanează prin comportament indecent monumentele, se urcă pe monumente căutând energii, divinităţi sau vindecări divine, îşi scrijelesc numele pe pietrele din ziduri şi pe copaci, aprind focuri în zonele de protecţie a monumentelor, campează în Incinta Sacră făcându-şi nevoile în dosul copacului cel mai apropiat de cort, abandonează deşeuri prin pădure sau chiar lângă monumente, depun şi abandonează icoane creştine sau simboluri păgâne pe monumente, sparg pietrele din sanctuare pentru a duce acasă o bucată de energie, confundă Incinta Sacră cu Vama Veche, dezbrăcându-se şi făcând plaja lor; numai lor mă adresez şi nu miilor de oameni civilizaţi, care vin să viziteze, decent, cu inima deschisă, leaganul civilizaţiei poporului român.

Ticăloşia, nesimţirea, fanatismul, prostia, răutatea, indiferenţa, superficialitatea, incultura, cretinismul, aroganţa, intoleranţa, toate aceste rele, scoase din cutia Pandorei sau derivate ale lor, sunt atributele care vă caracterizează. Da, este adevărat, faceţi toate aceste rele, pentru că statul român, legislaţia incoerentă, funcţionărimea impotentă a Ministerului Culturii vă permit să le faceţi sau mai bine zis, nu le pasă că le faceţi. Dar voi, care vă căutaţi acolo alinarea, liniştea, credinţa, energia sau sănătatea, distrugând şi pângărind, totuşi, nu vă temeţi că veţi plăti pentru toate aceste fărădelegi? Ba, vă sfătuiesc să vă temeţi, pentru că într-o zi veţi plăti scump toate pagubele pe care le aduceţi patrimoniului de la Sarmisegetusa. Nimeni nu vă poate judeca pentru ceea ce sunteţi sau pentru ceea ce credeţi. Libertatea gândirii şi a credinţei este un lucru care trebuie şi vă este respectat. Dar puteţi fi judecaţi pentru ceea ce faceţi. Închinaţi-vă cui doriţi! Invocaţi toţi zeii în care credeţi, luaţi toată energia pe care credeţi că o gasiţi în acele locuri, dar lăsaţi monumentele în pace! Sub semnul iubirii faţă de acest loc, veniţi şi distrugeţi, în numele credinţei voastre, dar de fapt nu sunteţi decât nişte bieţi farisei, care sunt departe de iubirea adevarată faţă de istorie, de stramoşi şi de pământul natal.

Această scrisoare va ajunge în toată lumea, la mii de oameni care cred cu adevărat în valorile autentice ale Sarmisegetusei şi care vă vor judeca dupa cum meritaţi. Fac un apel la toţi oamenii de bună credinţă, la toate asociaţiile care promovează istoria şi civilizaţia dacilor, să ia act de această stare de lucruri şi să vă sancţioneze pe voi, cei care săvârşiţi astfel de nemernicii. Veţi sta în boxa acuzaţilor alături de indiferenţii slujbaşi ai Ministerului Culturii, care asistă la distrugerea deliberată a zidurilor de la Sarmisegetusa Regia şi alături de alte persoane cu îndatoriri exprese în protejarea monumentelor istorice. Cercetaţi-vă adânc cugetul şi faceţi loc schimbării de mentalitate! Altfel pedeapsa vă va veni de unde nu vă gândiţi.

Fără nicio consideraţie şi cu toată compătimirea,

Vladimir Brilinsky

Redactor şef Dacia Magazin

P.S. Ataşez fotografii edificatoare care au determinat aceasta scrisoare deschisă.





Linkuri utile în acest caz:
Evenimentul zilei: Sarmisegetusa, vandalizată

joi, 25 februarie 2010

ION COJA: UNDE SUNT EVREII CARE NU SUNT CA SILVIU BRUCAN?



Sunt aproape douăzeci de ani de când fac, zi de zi, eforturi disperate să nu cedez anti-semitismului şi să caut, iar când nu găsesc, să inventez dovezi că nu toţi evreii sunt ca Silviu Brucan sau ca Jean Ancel ori ca Andrei Oişteanu, ca Radu Ioanid sau Andrei Cornea ori Aurel Vainer! Dar unde sunt evreii care nu sunt ca Silviu Brucan sau ca Jean Ancel ori ca Andrei Oişteanu, ca Radu Ioanid sau ca Andrei Cornea ori Aurel Vainer?!...

Ce simplă este viaţa pentru românul antisemit!... Nu e zi lăsată de la bunul Dumnezeu să nu i se ofere pe tavă încă o dovadă sau chiar mai multe în aceeaşi zi despre răul făcut nouă, românilor, ba de un evreu nenorocit, ba de altul, uneori în bandă asociaţi, caz în care îşi trag alături şi câţiva parteneri români dintre cei mai neaoşi...

Circulă pe Internet un filmuleţ cu un evreu, Shimon Peretz, fost prim ministru în Israel, mare sculă aşadar, care declara la o întâlnire de mafioţi că ei, mafioţii evrei, au cumpărat Manhattanul, Polonia, Ungaria şi România... Nu trec multe zile şi primesc un vast material intitulat „Doi ani de când Israel a cumpărat România” cu date concrete, cu numele evreilor descurcăreţi care au preluat rolul statului român prin aşa zisa dezetatizare sau privatizare. O bună, cea mai bună parte din ce a fost proprietatea statului român şi a „întregului popor muncitor” este acum proprietatea unor evrei... După câteva zile găsesc acel material într-un ziar, publicat pe două pagini... Într-un singur ziar. Restul presei din România tace cu nemernicie pe acest subiect tabu!



Mai trec câteva zile şi mă întâlnesc cu un procuror, şi-l întreb dacă este ceva adevărat în aceste materiale semnate de „Adevăratul Serviciu de Informaţii” (sau cam aşa ceva) şi procurorul confirmă: la majoritatea tunurilor ilicite care s-au dat în România capitalistă profitorii au fost „investitori” evrei...

Şi exemplele pot continua, exemple de fapte şi împrejurări în care îngăduinţa şi cumsecădenia noastră românească este pusă la grea încercare. Constat în jurul meu, la tot mai mulţi tineri îndeosebi, că se generalizează sentimentul că nici nu te poţi aştepta la altceva de la evrei...

Mă simţeam tare, bine înarmat sufleteşte, ca să nu cad în acest păcat. Totdeauna m-am simţit capabil să gândesc nuanţat, fără generalizări comode şi pripite, pe fiecare ins asupra căruia mă pronunţ să-l judec cu prudenţă şi numai pentru faptele sale, judicios probate. Deunăzi însă, pentru prima oară m-am simţit vulnerabil! Am simţit că nu mai pot la infinit să susţin public că nu toţi evreii sunt ca Silviu Brucan. Repet, unde sunt evreii care nu sunt ca Silviu Brucan? Şi de unde să ştim noi că aceşti evrei mai există de vreme ce nici unul dintre ei nu iese în faţă şi nu se dezice de Silviu Brucan & compania de anti-români?!

Ce s-a întâmplat? Mai întâi s-a întâmplat că la emisiunea "Se întâmplă acum" a domnului Tudor Barbu de la OTV, invitatul său, profesorul Mircea Coşea, fost ministru al privatizării, a făcut o dezvăluire teribilă, cumplită: legea 15, emisă de guvernul Petre Roman, lege care a decis cum să se desfăşoare privatizarea economiei româneşti şi a avuţiei statului român, nu a fost lucrată de nimeni din guvern, nu a fost elaborată de experţii noştri, din guvern sau din Parlament, ci a fost adusă şi depusă pe biroul lui Petre Roman de către Silviu Brucan! Informaţia a fost reluată şi comentată a doua zi împreună cu domnul Constantin Cojocaru. Aşadar, nu este o vorbă oarecare, ci o dezvăluire care pur şi simplu îţi taie răsuflarea. Cine a conceput legea 15? Cine a impus-o, cu ajutorul lui Silviu Brucan şi Petre Roman modul în care să se producă privatizarea în România? Cui trebuia să-i folosească această lege? Cine şi ce interese sunt în spatele acestei trădări?

Nu pot să nu-mi aduc aminte de comédia jucată pe 22 decembrie 1989 de cei doi, Silviu Brucan şi Petre Roman, când primul se făcea că-l ia la rost pe tinerelul în pluover roşu, cu vorbele „Dar tu cine mai eşti?” Adică cominternistul şi trădătorul de Ţară Silviu Brucan se purta ca şi când nu ar fi avut cunoştinţă de trădătorul Valter Roman că este tatăl fiului său, Petre Roman, la fel de cominternist şi de trădător... L-am criticat deseori pe Petre Roman, l-am acuzat de multe, considerându-l principalul vinovat pentru o bună parte din neajunsurile şi eşecurile noastre, dar tot timpul am „sperat” că explicaţia ar sta în lipsa de experienţă, în incompetenţa şi precaritatea sa morală. Nu am acceptat argumentele celor care susţin că Petre Roman cu premeditare şi cunoaşterea exactă a efectelor a dus o politică prin care s-a declanşat şi în parte s-a înfăptuit distrugerea economiei româneşti. Acum însă îmi dau seama şi la rândul meu susţin cu tărie că nu există altă explicaţie pentru felul cum a guvernat Petre Roman decât intenţia sa de a distruge economia României, de a lovi cât mai devastator în valorile societăţii româneşti. Iar această intenţie a slujit-o în cadrul unui program care, cel puţin parţial, a fost imaginat de alţii, în altă parte, nu în clădirea guvernului României...

Cumva în Israel?... Ipoteză năucitoare, pe care mi-o sugerează, fireşte, alocuţiunea lui Shimon Peretz, după regula cui prodest?, coroborată cu apartenenţa celor doi nemernici, Silviu Brucan şi Petre Roman, la comunitatea etnică evreiască. Şi întreb public: comunitatea evreiască, din România şi de pretutindeni, se simte solidară cu cei doi, cu opera lor malefică? Se simte solidară cu evreii care „au cumpărat România”?

Informaţia că privatizarea în România, care ne-a adus atâtea nenorociri, s-a făcut după un proiect de lege conceput fără implicarea autorităţilor româneşti, proiect de lege adus de evreul cominternist Silviu Brucan foarte probabil din străinătate, nu poţi să n-o raportezi la declaraţia lui Shimon Peretz şi la alte dovezi cu privire la evreii care „au cumpărat România”. Legătura este perfect logică, se impune de la sine... Și poartă un nume: conspiraţie împotriva României, a intereselor româneşti vitale!

A doua întâmplare este legată de Maximilian Katz, beneficiarul unei aşa zise fundaţii sau asociaţii preocupată de „monitorizarea antisemitismului din România”. Nu mai întreb pe ce bani ai statului român funcţionează escrocheria!... Acest nefericit, pe care Dumnezeu l-a însemnat cu toate dovezile degenerării umane, a găsit de cuviinţă zilele trecute să reclame direcţiei festivalului de film de la Berlin prezentarea în cadrul festivalului a unui film românesc inspirat din lupta partizanilor din munţi, a partizanilor anti-comunişti. Cică partizanii din munţi ar fi fost antisemiţi!... Pentru orice om normal şi mai ales pentru orice cetăţean român lupta dusă de aceşti partizani constituie un capitol glorios de istorie, fără pereche în istoria rezistenţei anti-comuniste din Europa. Afirmaţia lui Katz că aceşti partizani au fost anti-semiţi pentru că erau toţi legionari, este inexactă. Iar şi mai inexactă este afirmaţia că legionarii au fost antisemiţi! I-am cerut dnei Lia Benjamin, mare historiografă anti-legionară, dovezile acestui antisemitism legionar şi mi-a răspuns după ani de scociorît literatura şi arhiva legionară cu un text de o pagină şi un pic... Mai multe dovezi nu a găsit!

Aşadar, pe lângă legionari au mai luptat în munţi şi ţărăniştii, ca Aurel Şeitan, de exemplu, rudă cu subsemnatul. Iar mulţi dintre partizani nu au fost membrii niciunui partid. Au fost români şi punctum! Ceea ce era suficient ca să determine crezul şi comportamentul lor eroic! Astfel că protestul adresat organizatorilor de la Berlin, protest semnat nu numai de Katz, ci şi de reprezentantul evreilor victime ale Holocaustului, nu poate fi interpretat altfel decât ca un gest anti-românesc neruşinat, un act de adversitate făţişă faţă de valorile fundamentale ale poporului român. Pentru asemenea atitudine în alte state, bunăoară în Israel, se practică, cu bună îndreptăţire, expulzarea neobrăzaţilor!

Tot un Katz – nu ştiu dacă acelaşi, în 1993 a făcut o golănie şi mai mare. În urma unei propuneri care a fost corect cântărită de juriul de acordare a premiului Nobel pentru Pace, a intrat în faza finală a selecţiei şi propunerea ca prestigiosul premiu să fie acordat foştilor deţinuţi politici din România, pe motivul că în ciuda suferinţelor nedrepte îndurate înainte de 1989, aceştia nu au cerut răzbunare, pedepsirea foştilor călăi etc., ci au acţionat după 1990 ca un factor de stabilitate socială, de reconciliere naţională etc. Ei, bine, încercând a se face un oarecare loby în Statele Unite în sprijinul candidaturii româneşti, ne-am trezit cu reacţia energică şi bine susţinută logistic a unui Katz, care pretindea că protestează în numele „tuturor evreilor”, revoltaţi la ideea că prin acest premiu ar putea fi onoraţi şi legionarii, care, cum se ştie, au dat cel mai mare număr de deţinuţi politici. Nu ştiu dacă acest loby evreiesc anti-românesc a determinat juriul să prefere altă candidatură decât cea românească, dar faptul în sine te pune în faţa aceleiaşi întrebări: unde sunt evreii care nu sunt ca Katz? Unde sunt evreii capabili să se dezică de Petre Roman, de Silviu Brucan, de mafioţii pe care îi felicita primul ministru israelian că au reuşit „să cumpere România”?... Mai există asemenea evrei? Iar dacă există, de ce nu li se aude vocea?...

Eu cam ştiu de ce nu li se aude vocea şi le acord acestor compatrioţi circumstanţele atenuante cuvenite. Odată cu sincera mea compasiune... Dar sunt tot mai mulţi românii care, revoltaţi de comportamentul „iudaic” al unui Silviu Brucan sau Radu Ioanid, simplifică lucrurile şi trag concluzia valabilă pentru un număr tot mai mare de situaţii: nu antisemitismul românilor produce suferinţe printre evrei, ci antiromânismul evreiesc, activ şi judicios organizat, produce din ce în ce mai mari prejudicii şi suferinţe românilor...

Faptul că acest anti-românism nu este caracteristic decât pentru „unii evrei” începe să conteze tot mai puţin în comparaţie cu efectele catastrofale şi tot mai vizibile ale ingerinţei „evreilor” în viaţa noastră. Pasivitatea „celorlalţi evrei”, a evreilor evrei, a evreilor oameni, neputinţa sau teama lor de a lua atitudine publică în această chestiune, nu va întârzia să-i determine pe români să conchidă că avem de-a face cu o complicitate evreiască generalizată. Complicitate la care aderă, din nefericire, aproape întreaga noastră clasă politică, al cărei anti-românism vizibil şi tenace are un singur efect pozitiv: mai reduce din vinovăţia „evreilor”, împărţind cu aceştia răspunderea pentru starea de dezastru naţional în care am ajuns...

Ion Coja

Post scriptum: Un coleg din Vatra Românească, după ce a citit textul de mai sus, mi-a pus următoarea întrebare: Nu cumva din aceeaşi sursă cu legea 15/91 provine şi textul ordonanţei de urgenţă nr. 31 din 2002, prin care se interzice orice punere la îndoială a crimelor de care a fost acuzat regimul mareşalului Ion Antonescu?! Drept care întreb şi eu public: care sunt experţii români care au lucrat la amintita ordonanţă? Dacă dumnealor cred că au făcut un lucru bun prin acea ordonanţă, să aibă bărbăţia de a-şi declina identitatea. Măcar pentru a şti că textul nu a fost şi acesta importat din Israel... Avem nevoie măcar de această certitudine în acţiunea noastră de descurajare a antisemitismului din România.